Ca-ntre Gândaci.
 
  După îndelungi aşteptări, într-o zi de Luni, încă de la primele ore ale dimineţii, Gândacii s-au decis să îşi creeze propriul stat liber. Ţara Gândacilor. Fiind repeziţi de fel, s-au strâns în faţa Muşuroiului, pe Aleea Furnicilor, locul fiind frecventat încă de la apariţia Gândacilor pe Harta Lumii Necuvântătoarelor. Au venit înarmaţi cu pancarte şi steaguri cu ajutorul cărora îl declarau preşedinte al Ţării Gândacilor pe Gândacul de Bucătărie. Încrederea populaţiei în G.B. se datora faptului că este un bun conducător şi este mereu însoţit de prieteni şi descendenţi. Zis şi făcut. G.B. iese preşedinte. Îşi ia în primire Palatul Bucătăria şi trece în viteză pe tron, lăsând în urmă dâre roşii de foc şi multe aplauze din partea poporului. Conştientizând faptul că la momentul respectiv toată atenţia Lumii Necuvântătoarelor se concentra asupra sa, G.B. le spune apropiaţilor că vor veni clipe grele pentru ei. Proprietarul garsonierii cu pricina, domnul Corlătescu, se întorcea din călătoria de la Amara, de la tratament, în fix o oră ( cu diferenţă de ±2minute ). Apropiatii îl încurajau pe proaspătul preşedinte, dar acesta refuza să îi asculte, ştiind că îşi va pierde ţara în curând. Se auzi uşa de la intrare. Domnul Corlătescu, Silviu pe numele lui mic, pătrunde în holul garsonierei şi îşi spune în gând: "Vă temeţi, nu vă temeţi, tot acolo ajungeţi", replică ce li se adresea în mod direct Gândacilor şi scoate din sacoşa biodegradabilă ditamai tubu' de şprei anti-gândaci "MĂTRĂŞITORU' DE GÂNDACI" la 200ml şi începe să ia la rând toate catacombele Lumii Necuvântătoarelor. Şi pulverizează la greu'. Şi dă-i şi dă-i. Calumea calumea. Atunci Gândacul de Bucătărie ( G.B. ) se dă jos de pe tron ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Şi cade blană, pe jos, pe gresia rece. Domnul Corlătescu se spală pe mâini, stinge lumina şi se retrage în camera mică a garsonierei, mândru şi ferm convins că le-a venit de hac. Spre dimineaţă, în bucătărie era o linişte macabră. Toţi Gândacii cu cracii-n sus, uitându-se la tavan cu ochii încrucişaţi şi domnul nostru îi strângea cu făraşu' uitându-se de două ori în urmă să nu fi scăpat ceva. Într-un colţ însă, pitit după un soldat de bucătărie ros de şoareci, mai mişca ceva. La prima vedere aşa ceva este imposibil, ţinând cont de ceea ce se întâmplase cu câteva ore în urmă, dar, într-adevăr Gândacul de Bucătărie se târa şi căuta loc cât mai bun să se ascundă până ce furia colectării trece. La câteva minute după toată această tarababură, el îşi dă seama, trezindu-se din starea dubioasă în care fusese, că Lumea Necuvântătoarelor dispăruse pentru totdeauna, iar el va domni veşnic peste un tărâm nepopulat, plictisindu-se de moarte, admirând pe Facebook tot felul de fotografii ale Gândacelor pe care nu a mai apucat să le întâlnească. Sfârşitul poveştii îl găseşte pe G.B. în Hawaii, distrându-se de minune cu nişte Crabi ce se credeau superiori datorită cleştilor.